Am aflat din ziare, in anul 1979, ca Maradona a câștigat la Tokyo Balonul de aur. Tot din ziare si in cadrul emisiunii ,,Fotbal minut cu minut” , aflam despre fotbalul din Romania, despre cine joacă in Divizia A, despre fotbaliștii de atunci, dar nimeni nu s- a gândit ca in anul 1981 un tânăr fotbalist român va uimi planeta.
Singurul fotbalist român care a câștigat Balonul de aur
Urmează un interviu impresionant cu Romulus Gabor – singurul fotbalist român care a câștigat Balonul de aur. Se întâmpla asta in Australia, in anul 1981. Un tânăr fotbalist roman, care s-a născut la data de 14 octombrie 1961, in Satul Ponor, comuna Pui, Județul Hunedoara, a avut in anul 1981 întreg mapamondul la picioare – Romulus Gabor.
Rep: Buna ziua, domnule Gabor.
R.G. Buna ziua.
Rep: Cum si unde ați deslușit tainele fotbalului?
R.G. : La vârsta de 12 am fost la o selecție la Jiul Petroșani, am jucat acolo până la 14 ani, după care am venit la liceu, la Hunedoara si m- am cizelat ca fotbalist acolo.
Rep: Ați presimțit ca veți câștiga trofeul pe care îl câștigase Maradona in urma cu doi ani?
R.G.: Nu m-am gândit o clipa la așa ceva, aveam doar bucuria de a juca, ne plăcea ca vedeam și alte țări, nu conta partea financiară, in Australia am avut diurna 2.5 dolari pe zi, eram bucuroși ca reprezentam naționala de tineret a României.
Rep: Cum v-ați simțit după ce ați câștigat Balonul de Aur?
R.G.: Eram bucuros că l-am câștigat, dar mai bucuros am fost ca m-am clasat cu naționala României pe locul trei in lume! Eu tot Gabor am rămas, m-am comportat in continuare civilizat, cum am învățat de la părinții si antrenorii mei.
Rep: Ce credeți ca înseamnă pentru tinerii fotbaliști din România Romulus Gabor?
R.G.: Ar trebui sa însemne un exemplu, mai ales dacă fac fotbalul din pasiune și să știți că dacă nu pun partea financiară în față, vor apărea si satisfacțiile. Să iubească ceea ce fac, eu să fiu un reper pentru ei, cu toate ca acest Balon de Aur, pe care l-am câștigat nu e așa mediatizat. Dacă eram de la o echipă din București era mai mediatizat acest eveniment și avea, probabil, un impact mai mare asupra tinerilor fotbaliști.
Rep: Cum e calitativ acum, fotbalul din țara noastră?
R.G.: S-a schimbat ceva, comparativ cu anii 80, știi bine, noi ne antrenam pe terenuri înghețate, denivelate, acum in Romania, unele cluburi, nu toate, au terenuri moderne de antrenament, si condiții mult mai bune decât aveam noi. Însă acum centrele de copii si juniori au cam dispărut, fotbalul trăiește prin Hagi, prin ceea ce face el, si unele cluburi încep sa investească in academii. Talente sunt in România, trebuie sa știm să le atragem către fotbal, să le oferim condiții si antrenori de calitate. Daca duci un copil la stadion si începe sa alerge pe acolo, dar nu i se dă echipament, nu are mingi, nu are antrenor de calitate, a treia zi nu mai vine și își găsește alte preocupări.
Rep: Cum vedeți activitatea de copii si juniori?
R.G.: Am înțeles ca Federația Româna de Fotbal încearcă să ajute cluburile cu cât se poate, să investească in centrele de copii si juniori și, până la urmă, cred ca asta e soluția. Eu si celor de la Deva si celor din Hunedoara le-am spus să facă terenuri de antrenament pentru copii. Talente să știi că sunt, dar trebuie sa ii atragi prin ceea ce ți-am spus. Aici un rol important să ști ca îl au și părinții, care trebuie să ii împingă spre fotbal. Niciodată, indiferent cat ai fi de talentat, nu ai cum să ajungi un fotbalist foarte bun dacă te antrenezi doar o oră sau o oră jumătate pe zi . Noi făceam două antrenamente pe zi, iar când ajungeam acasă tot cu mingea ne jucam.
Rep: Care este, în viziunea dumneavoastră, cel mai bun antrenor român din toate timpurile?
R.G.: Sunt antrenori mulți, care sunt buni, pe primul plan l-aș pune pe nea Mircea Lucescu, am si lucrat cu el, Ienei era bun, Dinu mi-a plăcut, Iordănescu…
Rep: Care a fost, sau care este, cel mai bun fotbalist roman?
R.G.: Dumitrache, Dobrin, Balaci, Hagi, au fost jucători buni, generații diferite, să știi ca fotbalul a fost diferit, stilul antrenorilor, de la generație la generație era diferit…, la timpul lor, ăștia au fost.
Rep: Care a fost cel mai redutabil fundaș pe care l-ați întâlnit pe gazon, de a lungul carierei de fotbalist?
R.G.: La noi in țară – Ștefănescu, Ungureanu, Negrilă, din echipa Craiovei, Bumbescu de la Steaua, erau foarte agresivi, erau echipele acelea , S.C. Bacău si altele, care făceau marcaj om la om, și la baie dacă te duceai, veneau după tine. Cel mai bun fundaș din fotbalul internațional, contra căruia am jucat, a fost Gentile.
Rep: Care au fost cei mai mari fotbaliști din lume, contra cărora ați evoluat?
R.G. :Maradona, Pasarella, Platini… nu am avut șansa să plec de la Hunedoara, ca întâlneam mult mai mulți jucători celebri, m-am accidentat, am avut ambele tendoane a lui Ahile rupte și, de la 26 ani, nu am mai evoluat la echipa națională. După ce m-am accidentat, am avut doua oferte de la Steaua, dar nu am mai plecat.
Rep: Participați in calitate de spectator la meciurile din liga a patra?
R.G.: Da, particip când am timp, și la Deva, și in alte părți din județul Hunedoara, fiindcă sunt observator în liga întâi.
Rep: Ce trebuie sa facă antrenorii, jucătorii, pentru ca meciurile din liga a patra sa fie mai spectaculoase?
R.G.: Jucătorii să se pregătească și individual, trebuie pregătire si pe plan mental, sa joace cu gândul la victorie, fiindcă atunci iese spectacol, și să nu se mai tragă de timp, am văzut acest lucru și in ligile superioare și nu îmi place. Noi tot timpul intram pe teren cu gândul să câștigăm : ori luam trei, patru goluri, ori dădeam, patru, cinci goluri si ieșea spectacol.
Rep.: Cum sunt organizate meciurile din liga a patra din județul Hunedoara?
R.G.: Acum este Cristi Petrean, președinte la AJF Hunedoara, sunt organizate bine, am fost la meciuri când am fost invitat și când am avut timp, am văzut că se implică și autoritățile locale, acesta e un lucru foarte bun, le-am spus sa investească in tineri pe plan local, fiindcă, după cum am mai spus, talente sunt.
Rep: Când credeți că va mai câștiga un fotbalist român trofeul pe care l-ați câștigat dumneavoastră ?
R.G.: Este foarte greu, trebuie să ai și șansa, eu pot sa spun că am avut si noroc, dar la un moment dat s-a pus problema să nu fac parte din lotul naționalei care a făcut deplasarea in Australia, întrucât nu a vrut nea Mircea Lucescu să mă lase, a spus ca are nevoie de mine la club, dar până la urma m-am dus.
Rep: Care este cel mai mare regret al fotbalistului Romulus Gabor?
R.G.: Regret cel mai mult că m-am accidentat și că nu am mai putut pleca de la Hunedoara. Am jucat in națională, alături de Balint, Lăcătuș, Hagi, dacă îmi amintesc bine, Hagi a debutat la națională la Campionatul European din Franța, din anul 1984, atunci el m-a schimbat pe mine, daca nu mă accidentam, jucam mai multe meciuri și la echipa națională și puteam obține mai multe performanțe.
Rep: Va mulțumesc domnule Gabor.
R.G.: Cu mare plăcere, oricând.
Singura certitudine a fotbalului românesc – trecutul
Așadar, acum se tot vorbește de clauze de sute de milioane de euro, pentru jucători din Romania, ca Dennis Man, Florinel Coman sau Olimpiu Moruțan, dar spectatori pe stadioane sunt tot mai puțini – oare de ce? Dacă ar valora chiar atât, acești jucători, chiar și mai putin, stadioanele ar fi neîncăpătoare… înainte de începerea partidelor, cu câteva ore, s-ar circula bară la bară, așa cum se întâmpla, pe vremuri, când la Hunedoara veneau, Steaua, Dinamo sau Rapid.
Până una – alta, din nefericire, singura certitudine a fotbalului românesc, rămâne trecutul!
